Mi-am cumpărat carton colorat roşu şi fâşiile de quilling pentru a crea acea scrisoare...
Îngeraşul zâmbea din colţul drept al scrisorii şi primele rânduri le-am scris cu cerneală albastră.
Am greşit prima literă din nume, pentru că telefonul a sunat şi am scris din nou, o altă scrisoare cu un alt îngeraş.
Ups!
O altă literă mi-a scăpat printre degete, pentru că văzuse un om de zăpadă, la geam.
Am reluat cu un alt îngeraş, de data aceasta cu aripile desfăcute, pregătindu-se pentru un dans de Crăciun.
Când am scris numele, ultima literă m-a întrebat: Vanilie, scorţişoară, miere, mentă?
Ah! Da. Mmmmmentă!
Găsisem ultima literă la o şuetă cu primele două. Îşi povesteau ultima carte citită şi răscoleau în memorie, pentru a-şi aminti cum se numea cartea de pe noptieră.
De data aceasta, reiau scrisoarea cu un alt îngeraş lipit cu aracet special, în colţul stâng al foii.
Scriu numele. Nu-l mai greşesc. Adaug un pupic zăpăcit îmbătat cu sirop de mentă şi pun scrisoarea în plic.
Ups!
Caut adresa destinatarului în agendă şi constat că am pierdut-o.
Merită această scrisoare, nu un e-mail rătăcit între alte mesaje electronice !
Dar, o va primi când ne vom revedea într-un alt an dement...
Femeia la 40 de ani greşeşte intenţionat destinatarul scrisorilor ei !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu